De curand am primit o leapsa de la cineva, pe care trebuie sa o duc mai departe ( ca doar asa e frumos)...nu ca as tine eu neaparat, de asta se ocupa aceeasi persoana....si chiar si-a luat treaba in serios. :)
"Cel mai frumos cadou primit".
La prima vedere e simplu: ma gandesc la ce mi-am dorit cel mai mult si am primit, iar mai apoi descriu conjunctura si cat m-am bucurat ca am primit acel cadou.
Problema: e mare..... faza e ca daca intrebarea era putin mai exacta mai mergea treaba (adica daca eram intrebat de cel mai frumos cadou de anul asta, cel mai frumos cadou de cand sunt in facultate, cel mai frumos cadou de cand sunt....si asa puteam sa raspund si eu ca lumea! :P
Nu vreau sa ma laud, dar eu cred ca am primit destul de multe cadouri foarte frumoase, cadouri importante, cadouri care sa ma faca sa ma simt cea mai importanta, fericita si implinita persoana de pe planeta. Poate ca va ganditi la nu stiu ce nave spatiale....sa stiti ca nu e asa; daca primesc un cadou cat de mic (cel mai mic clopotel existent care canta), dar care vine cu o intentie cat China, iar persoanei care mi-a facut cadoul i se citeste bucuria faptului ca eu sunt fericit in sclipirea ochilor, sunt mai multumit decat daca mi-a pune aurul din Fort Knox la picioare....
As putea sa imi amintesc cateva din aceste cadouri, incepand cronologic si as zice ca in perioada pre-scoalara ar fi fost masinuta verde "Porche" care isi deschidea usile sau setul de pistoale pe care le-am primit de la "mos" la o serbare din gradinita, ca mai apoi sa ma apropii de scoala si sa zic ca, desi mingea de fotbal nu ma apropia de invatat, ai mei tot mi-au facut-o cadou....
Si de asemenea mi-am mai adus aminte de bicicleta pe care mi-am dorit-o de ceva timp si care mi-a fost facuta cadou intr-un moment in care chiar nu ma asteptam....si altele.
Ajungand in liceu a mai pierit, doar pentru o perioada, acea parte a mea care tinea la primitul si daruitul cadourilor, dar a venit momentul.....momentul la care ma gandeam, la care speram--momentul in care am primit cel mai important cadou din viata mea (de pana atunci), care stiam ca are sa ma faca fericit : acel cald sarut, din seara unei seri de toamna, plin de tremur, timiditate, dorinta si incertitudine. (nu a fost primul meu sarut, cum poate ar intelege unii, dar cu siguranta a fost sarutul care m-a facut cel mai fericit, cadoul pe care il doream de mult timp si caruia ii rezervam cateva minute din fiecare seara dinainte sa ma culc !)
Dupa acel moment a urmat o suita de cadouri pe care le-am primit si care mi-au aratat ca desi am ceva timp de cand nu mai varsta copilariei, pot sa ma bucur ca un "pitic" atunci cand primesc cadouri.
As putea sa continui cu inca cateva cadouri foarte importante pentru mine, dar pentru a nu plictisi, voi ajunge repede la cadoul pe care l-am primit in aceasta vara si cu cateva zile in urma. Nu voi continua cu detaliile, am sa spun doar ca mi s-a daruit incredere. Acea incredere care te poate face sa muti muntii din loc, sa mergi prin deserturi, sa urci pe cele mai inalte culmi, sau sa cobori in cele mai mari adancimi posibile. :) ....iar acest cadou il doresc oricui!....faptul ca iti spune cineva ca are incredere in tine si sa fie sincera cand spune acest lucru. Chiar daca ar avea motive sa se indoiasca, chiar daca sunt multe persoane care ar vrea sa va faca rau.... daca cineva iti va darui acest cadou......atunci vei simti ce-i aia "bucuria de a primi si de a face cadouri!"
Acum am sa inchei articol urandu-va un "mos" plin de cadouri care sa va faca fericiti. :) Eu cu siguranta asa voi avea!....ce sa-i fac daca am fost cuminte????:P
duminică, 23 decembrie 2007
duminică, 16 decembrie 2007
Omul si natura la Cernobal
Acum cateva minute am citit un articol in 9AM despre ce mai e acum prin sinistra zona din jurul fostei centrale de la Cernobal, acolo fiind postate si niste filmultete, iata unul din ele:
Aceste imagini ma ingrozesc, dar arata cat rau a ajuns sa-si faca omul (pentru ca desi a fost un accident, aceste centrale sunt construite de om...).
Intrebarea care ramane e: why nuclear bombs?? Sa zicem ca centralele au fost construite sa furnizeze cantitati mari de energie electrica, dar armamentul nuclear ce rost mai are?....adica daca vrem sa ii macelarim pe altii...nu ne dam seama (sau nu-si dau seama aia care le detin) ca in cele din urma efectul distructiv al acestora ajunge sa se indrepte si impotriva lor??....asta mai devreme sau mai tarziu, normal.
Ceea ce am citit in articol si a ajuns sa-mi dea o raza de speranta, a fost rezultatul pe care l-a avut un studiu recent, care a ajuns la concluzia ca natura, chiar daca a fost foarte greu lovita in momente ca acestea, a reusit sa se ridice: exemplul randunelelor albinoase care au umplut padurile din zona (desi pana de curand, in urma unor studii,acestea nici nu puteau sa-si faca cuiburile), pisicile care nu se puteau reproduce pana acum 2, 3 ani, acum sunt din ce in ce mai multe; lupii, desi cu o talie mai mica decat cea pe care o aveau inainte de explozie sunt si ei intr-un numar din ce in ce mai mare in padurile din zona.
Cel mai interesant caz a fost cel al bizonul european, una din speciile pe cale de disparitie la inceputul secolului trecut, care s-a adaptat foarte bine la modicarile naturii si acum se regasesc un numar semnificativ in acel loc.
Asa deci, putem spune ca natura ne-a luat-o inainte! ...si chiar ma bucur sa aflu asta, pentru ca ne da o speranta pentru ca desi secolul trecut s-au facut cele mai mari prostii (si numai Dumnezeu stie ce se va mai intampla in secolul asta) natura desi are nevoie de ceva timp, se poate regenera....si poate si noi vom putea sa trecem peste, ca parte a naturii :)
Totusi, in acest timp imagini ca cele de mai jos nu cred ca ni le dorim deloc prin apropiere.
Aceste imagini ma ingrozesc, dar arata cat rau a ajuns sa-si faca omul (pentru ca desi a fost un accident, aceste centrale sunt construite de om...).
Intrebarea care ramane e: why nuclear bombs?? Sa zicem ca centralele au fost construite sa furnizeze cantitati mari de energie electrica, dar armamentul nuclear ce rost mai are?....adica daca vrem sa ii macelarim pe altii...nu ne dam seama (sau nu-si dau seama aia care le detin) ca in cele din urma efectul distructiv al acestora ajunge sa se indrepte si impotriva lor??....asta mai devreme sau mai tarziu, normal.
Ceea ce am citit in articol si a ajuns sa-mi dea o raza de speranta, a fost rezultatul pe care l-a avut un studiu recent, care a ajuns la concluzia ca natura, chiar daca a fost foarte greu lovita in momente ca acestea, a reusit sa se ridice: exemplul randunelelor albinoase care au umplut padurile din zona (desi pana de curand, in urma unor studii,acestea nici nu puteau sa-si faca cuiburile), pisicile care nu se puteau reproduce pana acum 2, 3 ani, acum sunt din ce in ce mai multe; lupii, desi cu o talie mai mica decat cea pe care o aveau inainte de explozie sunt si ei intr-un numar din ce in ce mai mare in padurile din zona.
Cel mai interesant caz a fost cel al bizonul european, una din speciile pe cale de disparitie la inceputul secolului trecut, care s-a adaptat foarte bine la modicarile naturii si acum se regasesc un numar semnificativ in acel loc.
Asa deci, putem spune ca natura ne-a luat-o inainte! ...si chiar ma bucur sa aflu asta, pentru ca ne da o speranta pentru ca desi secolul trecut s-au facut cele mai mari prostii (si numai Dumnezeu stie ce se va mai intampla in secolul asta) natura desi are nevoie de ceva timp, se poate regenera....si poate si noi vom putea sa trecem peste, ca parte a naturii :)
Totusi, in acest timp imagini ca cele de mai jos nu cred ca ni le dorim deloc prin apropiere.
miercuri, 12 decembrie 2007
Am revenit cu detalii pentru articolul cu Paris
In articolul precedent am pus doar imagini in care erau surprinse doar parti din Paris. Acum imi propun sa postez si imagini cu mine, deci here they are! :P
...am sa incerc sa va spun cate ceva despre fiecare...
"Avem Parisul la picioare!"...si e chiar adevarat, pentru ca la Institutul Stiintific din Paris este un loc in care Parisul e imprimat in mozaicul de pe jos! :P
...cred ca e usor de recunoscut :) Apreciez faptul ca acolo fotografiatul, chiar a operelor de arta si mai ales a picturilor e permis si nu se percep nici macar taxe.
...am sa incerc sa va spun cate ceva despre fiecare...
"Avem Parisul la picioare!"...si e chiar adevarat, pentru ca la Institutul Stiintific din Paris este un loc in care Parisul e imprimat in mozaicul de pe jos! :P
...cred ca e usor de recunoscut :) Apreciez faptul ca acolo fotografiatul, chiar a operelor de arta si mai ales a picturilor e permis si nu se percep nici macar taxe.
Imagine din curtea interioara a muzeului Luvru (e supeeerba!). O simpla fotografie nu poate surprinde aerul acelui loc.
Intrarea in Luvru.....coincide cu intrarea in interiorul piramidei de sticla. (pentru cei ce nu stiu :P)
Intrarea principala a catedralei de Notre Dame.
Frumoasa Sena vazuta noaptea!
Interiorul impozant a catedralei de Notre Dame.
Exteriorul catedralei....o imagine ce nu are nevoie de comentarii (zic eu)
Turnul Eifel.....in spate (ce-i mai important e in fata :P)
Sper ca va plac!...am sa revin si cu niste poze de la DisneyLand (sper eu cat de curand)
luni, 10 decembrie 2007
Parisul prin ochii unui turist roman
Tocmai am revenit de pe plaiurile indepartate ale lui Bonaparte si ale acelor istorioare, carti, filme si documentare pe care am ajuns sa le citesc sau sa le vad si care mi-au starnit la un moment dat interesul.
Impresii: merita sa vezi Parisul!
Poate ca sunt cam dur cu ceea ce vad si critic cam mult, dar desi am vazut, am trait si am facut lucruri noi, cred ca totusi Capitala Frantei nu este totusi chiar asa de extraordinara, adica totusi traiesc si acolo oameni, nu extraterestrii. :)
Asa cum a remarcat Simona in articolul ei, cred ca oamenii sunt cam plini de ei, cam rigizi si sper ca nu exagerez, dar desi sunt una din natiile considerate cu adevarat occidentale, nu o arata (cel putin asta e parerea unui turist--eu :). Am mai avut ocazia sa vizitez ceva tari si am ajuns la concluzia ca grecii spre exemplu sunt mult mai ospitalieri decat francezii.
Acum am sa ma limitez la obiectivele la care am fost si pot spune ca din aceasta perspectiva chiar a meritat :)...desi ploaia ne-a cam dat batai de cap.
De la Catedrala Notre Dame din Paris, la Luvru si pana la Arcul de Trimf trecand pe Champs Elysees, toata zona iti inspira un aer de epoca.
In schimb Turnul Eifel arata ce inseamna grandoarea. De departe crezi ca e la indemana oricui sa-si faca un asemenea monument, dar cand ajungi sa-l vezi de aproape...atunci e atunci. Iti dai seama cat de complex poate fi, te gandesti cat de greu a fost cand l-au construit.
Cand am ajuns sub el am aflat ca accesul in varf e interzis si eram cam dezamagit...in mintea mea era un sentiment de dezaprobare (adica...nu prea batea vantul atat de tare incat sa nu ne lase sa urcam...), dar m-am linistit foarte repede, cand am ajuns la cel de-al doilea nivel al turnului, unde am crezut ca ma zboara vantul...doar imaginea superba a Parisului vazut de sus te tinea sa nu cobori cat mai repede (asta si liftul care se misca destul de greu....dar nah...asta e, daca a ajuns sa fie plin si pe o vreme urata rau).
As mai putea adauga faptul ca imi place organizarea pe care o au in special la metrou, astfel chiar daca au de cel putin 10 ori mai multe statii decat Bucurestiul, ajungi sa te plimbi pe pasajele din statii, cu cel mult inca 50 de oameni. Chiar si la orele de varf am ajuns sa stau pe scaun; ca sa nu mai zic de faptul ca stii exact cat mai ai pana la urmatorul metrou(singurul lucru nasol a fost, dupa cum spunea si Simona ca era tot in franceza...ma gandesc ca pentru turistii care stiu numai engleza e mai greu, dar
norocul nostru ca mai stiam o boaba) :)
Cred ca voi mai scrie despre mica excursie in "Orasul Luminilor", pentru ca nici nu am ajuns la capitolul Sena, Disneyland, cazare, zbor si altele...dar asta putin mai incolo cand am sa le iau pe toate in parte si am sa mai povestesc despre ele!(atunci poate am sa pun niste poze in care am sa apar si eu...ca sa nu zica lumea ca nu am fost nicaieri si am tras niste poze de pe net ca sa ma aflu in treaba)
Impresii: merita sa vezi Parisul!
Poate ca sunt cam dur cu ceea ce vad si critic cam mult, dar desi am vazut, am trait si am facut lucruri noi, cred ca totusi Capitala Frantei nu este totusi chiar asa de extraordinara, adica totusi traiesc si acolo oameni, nu extraterestrii. :)
Asa cum a remarcat Simona in articolul ei, cred ca oamenii sunt cam plini de ei, cam rigizi si sper ca nu exagerez, dar desi sunt una din natiile considerate cu adevarat occidentale, nu o arata (cel putin asta e parerea unui turist--eu :). Am mai avut ocazia sa vizitez ceva tari si am ajuns la concluzia ca grecii spre exemplu sunt mult mai ospitalieri decat francezii.
Acum am sa ma limitez la obiectivele la care am fost si pot spune ca din aceasta perspectiva chiar a meritat :)...desi ploaia ne-a cam dat batai de cap.
De la Catedrala Notre Dame din Paris, la Luvru si pana la Arcul de Trimf trecand pe Champs Elysees, toata zona iti inspira un aer de epoca.
In schimb Turnul Eifel arata ce inseamna grandoarea. De departe crezi ca e la indemana oricui sa-si faca un asemenea monument, dar cand ajungi sa-l vezi de aproape...atunci e atunci. Iti dai seama cat de complex poate fi, te gandesti cat de greu a fost cand l-au construit.
Cand am ajuns sub el am aflat ca accesul in varf e interzis si eram cam dezamagit...in mintea mea era un sentiment de dezaprobare (adica...nu prea batea vantul atat de tare incat sa nu ne lase sa urcam...), dar m-am linistit foarte repede, cand am ajuns la cel de-al doilea nivel al turnului, unde am crezut ca ma zboara vantul...doar imaginea superba a Parisului vazut de sus te tinea sa nu cobori cat mai repede (asta si liftul care se misca destul de greu....dar nah...asta e, daca a ajuns sa fie plin si pe o vreme urata rau).
As mai putea adauga faptul ca imi place organizarea pe care o au in special la metrou, astfel chiar daca au de cel putin 10 ori mai multe statii decat Bucurestiul, ajungi sa te plimbi pe pasajele din statii, cu cel mult inca 50 de oameni. Chiar si la orele de varf am ajuns sa stau pe scaun; ca sa nu mai zic de faptul ca stii exact cat mai ai pana la urmatorul metrou(singurul lucru nasol a fost, dupa cum spunea si Simona ca era tot in franceza...ma gandesc ca pentru turistii care stiu numai engleza e mai greu, dar
norocul nostru ca mai stiam o boaba) :)
Cred ca voi mai scrie despre mica excursie in "Orasul Luminilor", pentru ca nici nu am ajuns la capitolul Sena, Disneyland, cazare, zbor si altele...dar asta putin mai incolo cand am sa le iau pe toate in parte si am sa mai povestesc despre ele!(atunci poate am sa pun niste poze in care am sa apar si eu...ca sa nu zica lumea ca nu am fost nicaieri si am tras niste poze de pe net ca sa ma aflu in treaba)
miercuri, 5 decembrie 2007
Steaua fara MM
Nu cred ca as fi zis asta inainte ca MM sa plece de la Steaua, dar acum, dupa ce am vazut care e calea pe care a ajuns echipa, o pot zice lejer: MM a fost singurul care, chiar si-a facut treaba in Ghencea. (in acest sens, ma bucur sa vad ca si parerea unui expert coincide cu a mea, cea a lui Catalin Tolontan)
Nu vreau sa zic nimic de felul in care se manifesta in public, pentru ca atunci i-as pune un mare semn pe frunte cu "dati-mi una peste cap", dar deciziile pe care le-a luat si oamenii pe care i-a adus la Steaua, au fost in general puncte pozitive in activitatea sa. (desigur, il citez pe Tolo si zic: "A dat şi rateuri, care dintre manageri nu dă?")
In concluzie, astept sa vina momentul in care pleaca JIJI de la Steaua, apare un nou MM la echipa (pt ca Cobra Ilie si-a cam pierdut veninul in cariera de manager), sau revine chiar MM la Steaua......cam slabe sanse, dar tot e posibil!
Nu vreau sa zic nimic de felul in care se manifesta in public, pentru ca atunci i-as pune un mare semn pe frunte cu "dati-mi una peste cap", dar deciziile pe care le-a luat si oamenii pe care i-a adus la Steaua, au fost in general puncte pozitive in activitatea sa. (desigur, il citez pe Tolo si zic: "A dat şi rateuri, care dintre manageri nu dă?")
In concluzie, astept sa vina momentul in care pleaca JIJI de la Steaua, apare un nou MM la echipa (pt ca Cobra Ilie si-a cam pierdut veninul in cariera de manager), sau revine chiar MM la Steaua......cam slabe sanse, dar tot e posibil!
American Gangster
Ieri am vazut un film, care a ajuns sa ma impresioneze. E vorba de "American Gangster". Cu toate ca cei de la Radio21 ii faceau destul de mare reclama, nu am crezut ca acest film poate sa-mi atraga atentia in asa mod (au mai facut ei reclama si la "Hot Fuzz" ....si cand l-am vazut...am ramas fara cuvinte, in afara de unul: "prost").
Revenind la ideea initiala, tin sa spun ca te "prinde" inca din inceput cand afli ca a fost inspirat dintr-un caz real. Apoi, ne sunt prezentate povestile antagonice a doi oameni care evidentiaza foarte bine atmosfera New York-ului si nu numai, din anii 1960-1970 cu droguri, traficanti, politisti corupti, justitie corupta, razboiul din Vietnam si multe altele.
As putea sa mai scriu ceva despre acest film, dar e mai bine sa nu stiti despre ce e vorba, astfel fiind mai captivant! Eu unul il recomand! :)
Revenind la ideea initiala, tin sa spun ca te "prinde" inca din inceput cand afli ca a fost inspirat dintr-un caz real. Apoi, ne sunt prezentate povestile antagonice a doi oameni care evidentiaza foarte bine atmosfera New York-ului si nu numai, din anii 1960-1970 cu droguri, traficanti, politisti corupti, justitie corupta, razboiul din Vietnam si multe altele.
As putea sa mai scriu ceva despre acest film, dar e mai bine sa nu stiti despre ce e vorba, astfel fiind mai captivant! Eu unul il recomand! :)
Bradul din Unirii
Tocmai am citit un articol din 9AM care ne arata "marea inselatorie" regizata de Videanu si Banca Millennium. Daca am facut pe cineva curios sa stiti ca, dupa cum spune articolul, bradul din Piata Unirii nu are 76 de metri ci 70 (datorita incompetentei constructorilor) si astfel nu e cel mai inalt brad din Europa, ci al doilea dupa cel din Porto. (ori fratilor, cati dintre voi s-a dus mai degraba sa-l vada pe cel mai mare?....si cati dintre voi s-au dus doar ca sa vada cat de frumos poate fi?....si mai bine, cati sau dus sa-l vada, asa ca sa fie primii care-l vad???).
Totusi, unde ajung sa fiu de acord cu cei de la 9Am este faptul ca pe toata durata lunii Decembrie, manifestarile care se vor tine in Piata Unirii vor avea in spate o anumita organizatie, "ArCub", care, desi a emis pretentii financiare de vreo trei ori mai mari decat pretul pietei, a castigat acest proiect fara nici un fel de licitatie.
In sfarsit, ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca romanul nostru de rand, din Bucuresti sau venit din alte parti, nu s-a calcat in picioare pentru ca bradul ar fi avut 76m sau 70, el s-a calcat in picioare pentru ca: asa e romanul, trebuie sa vada tot ce se intampla, inca din primul moment, pentru ca altfel e crezut inferior,neinformat si in al doilea rand cred ca si toata aceasta valva facuta de canalele media a dat ceva apa la moara orgoliului bucuresteanului in acest sens.
Ca autoritatile a fost prinse descoperite, e si asta adevarat...dar totusi, am fost acolo si nu stiu cum a fost la revolutie, dar am impresia ca acum au fost mai multi in piata.
In concluzie, o avea si Videanu pacatele lui (care sigur iau destul timp preotului cand se duce la spovedanie, daca tot suntem in Postul Craciunui), dar pentru ca s-au calcat oamenii in picioare, nu prea mai e vina lui....trece de acum la fiecare participant in parte la eveniment.
Totusi, unde ajung sa fiu de acord cu cei de la 9Am este faptul ca pe toata durata lunii Decembrie, manifestarile care se vor tine in Piata Unirii vor avea in spate o anumita organizatie, "ArCub", care, desi a emis pretentii financiare de vreo trei ori mai mari decat pretul pietei, a castigat acest proiect fara nici un fel de licitatie.
In sfarsit, ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca romanul nostru de rand, din Bucuresti sau venit din alte parti, nu s-a calcat in picioare pentru ca bradul ar fi avut 76m sau 70, el s-a calcat in picioare pentru ca: asa e romanul, trebuie sa vada tot ce se intampla, inca din primul moment, pentru ca altfel e crezut inferior,neinformat si in al doilea rand cred ca si toata aceasta valva facuta de canalele media a dat ceva apa la moara orgoliului bucuresteanului in acest sens.
Ca autoritatile a fost prinse descoperite, e si asta adevarat...dar totusi, am fost acolo si nu stiu cum a fost la revolutie, dar am impresia ca acum au fost mai multi in piata.
In concluzie, o avea si Videanu pacatele lui (care sigur iau destul timp preotului cand se duce la spovedanie, daca tot suntem in Postul Craciunui), dar pentru ca s-au calcat oamenii in picioare, nu prea mai e vina lui....trece de acum la fiecare participant in parte la eveniment.
marți, 4 decembrie 2007
O seara placuta...
Nu stiu cum o fi in alte parti, dar in acest moment la mine in camera se "lupta" doua sisteme 2.1 (voit sau nu) si difuzoarele (pt ca nu se pot numi boxe) ale unui laptop in redarea unor filme complet diferite...adica de la un "Forest Gump" la un "Tokyo Drift" si apoi la "Saw II" cred.....e cale destul de lunga.....dar nah, fiecare cu gustul lui; iar in gustul omului ....nu poti sa il discuti...
Nu prea imi place sa fabulez, dar ma cam simt in acest moment intr-un banc cu Ursul, Lupul si Iepurasul si as putea sa spun multe despre acesti 3 exponenti, dar deocamdata am sa ma limitez doar la ai aminti.
Acum sa trec la chestii care chiar au legatura cu titlul, fara ironii, bancuri sau alte chestii amuzante si am sa amintesc de faptul ca ieri seara am participat la o intalnire cu totul noua pentru mine: o seara de karaoke in Coyote Caffe cu o parte din cei ce sustin blogurile si blogerii. Nu cunosteam pe nimeni, nu aveam nici o idee ce atmosfera va fi pe acolo, nu credeam ca o sa ma simt macar in elementul meu (nici nu mai zic ca o sa ma distrez, cant si dansez), dar spre bucuria mea, cu toate ca singura persoana pe care o stiam dinainte era Simona, am ajuns sa vad ca era o atmosfera placuta si aveai impresia ca totusi stiam parca (de unde nu am habar) o fata pe aici pe acolo.
Am intrat, am vazut....si desi in mintea mea mi-am zis (seara asta n-ai sa canti nimic, ca totusi ai mila chiar si de necunoscuti), lucrurile s-au schimbat, cand am vazut ca acolo nu este necesar sa ai talent, ci chef de distractie. Asa ca here we come!
Am cantat impreuna cu Simona acest cantec, pe care il stiam cu mult mai usor cand il fredonam in timp ce il ascultam la calc. Abia atunci mi-am dat seama ca are si ala ceva versuri....de care ar trebui sa ai si putin habar ca sa-l poti canta in fata a mai bine de 50 de pers...
"Dream team-ul" facut de noi rulz!!!! ...si nu doar pentru ca cantam BINE...
Dupa ce am performat intre ale cantatului, ne-am retras sa sarbatorim ca niste adevarati campioni...n-am mai asteptat rezultatele juriului....stiam mai bine! :)
In cele din urma am ajuns la concluzia ca acea seara chiar a fost placuta si ca a meritat sa "ne aventuram" printre "staini"...sper sa mai avem ocazia si alta data sa ii vad aratandu-si talentul pentru diferite domenii, care uneori nu prea au nici o legatura cu activitatea lor zilnica.
Nu prea imi place sa fabulez, dar ma cam simt in acest moment intr-un banc cu Ursul, Lupul si Iepurasul si as putea sa spun multe despre acesti 3 exponenti, dar deocamdata am sa ma limitez doar la ai aminti.
Acum sa trec la chestii care chiar au legatura cu titlul, fara ironii, bancuri sau alte chestii amuzante si am sa amintesc de faptul ca ieri seara am participat la o intalnire cu totul noua pentru mine: o seara de karaoke in Coyote Caffe cu o parte din cei ce sustin blogurile si blogerii. Nu cunosteam pe nimeni, nu aveam nici o idee ce atmosfera va fi pe acolo, nu credeam ca o sa ma simt macar in elementul meu (nici nu mai zic ca o sa ma distrez, cant si dansez), dar spre bucuria mea, cu toate ca singura persoana pe care o stiam dinainte era Simona, am ajuns sa vad ca era o atmosfera placuta si aveai impresia ca totusi stiam parca (de unde nu am habar) o fata pe aici pe acolo.
Am intrat, am vazut....si desi in mintea mea mi-am zis (seara asta n-ai sa canti nimic, ca totusi ai mila chiar si de necunoscuti), lucrurile s-au schimbat, cand am vazut ca acolo nu este necesar sa ai talent, ci chef de distractie. Asa ca here we come!
Am cantat impreuna cu Simona acest cantec, pe care il stiam cu mult mai usor cand il fredonam in timp ce il ascultam la calc. Abia atunci mi-am dat seama ca are si ala ceva versuri....de care ar trebui sa ai si putin habar ca sa-l poti canta in fata a mai bine de 50 de pers...
"Dream team-ul" facut de noi rulz!!!! ...si nu doar pentru ca cantam BINE...
Dupa ce am performat intre ale cantatului, ne-am retras sa sarbatorim ca niste adevarati campioni...n-am mai asteptat rezultatele juriului....stiam mai bine! :)
In cele din urma am ajuns la concluzia ca acea seara chiar a fost placuta si ca a meritat sa "ne aventuram" printre "staini"...sper sa mai avem ocazia si alta data sa ii vad aratandu-si talentul pentru diferite domenii, care uneori nu prea au nici o legatura cu activitatea lor zilnica.
N-am mai scris demult!...
Raspund unui comentariu primit de la Simona care imi reprosa ca nu am mai scris de ceva timp pe blog. E adevarat, din pacate, as putea sa adaug. Probabil ca cea mai rapida scuza pe care as putea sa o "postez" imediat, ar fi ca nu am avut timp sa scriu....dar nici mie nu mi-ar veni sa cred cu cata nerusinare as minti. Cred ca principalul motiv a fost indiferenta, lenea si tot ceea ce tine de cele doua.
Sper ca de acum situatia sa se schimbe...
Sper ca de acum situatia sa se schimbe...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
