Parisul prin ochii unui turist roman

Tocmai am revenit de pe plaiurile indepartate ale lui Bonaparte si ale acelor istorioare, carti, filme si documentare pe care am ajuns sa le citesc sau sa le vad si care mi-au starnit la un moment dat interesul.

Impresii: merita sa vezi Parisul!
Poate ca sunt cam dur cu ceea ce vad si critic cam mult, dar desi am vazut, am trait si am facut lucruri noi, cred ca totusi Capitala Frantei nu este totusi chiar asa de extraordinara, adica totusi traiesc si acolo oameni, nu extraterestrii. :)
Asa cum a remarcat Simona in articolul ei, cred ca oamenii sunt cam plini de ei, cam rigizi si sper ca nu exagerez, dar desi sunt una din natiile considerate cu adevarat occidentale, nu o arata (cel putin asta e parerea unui turist--eu :). Am mai avut ocazia sa vizitez ceva tari si am ajuns la concluzia ca grecii spre exemplu sunt mult mai ospitalieri decat francezii.
Acum am sa ma limitez la obiectivele la care am fost si pot spune ca din aceasta perspectiva chiar a meritat :)...desi ploaia ne-a cam dat batai de cap.
De la Catedrala Notre Dame din Paris, la Luvru si pana la Arcul de Trimf trecand pe Champs Elysees, toata zona iti inspira un aer de epoca.



In schimb Turnul Eifel arata ce inseamna grandoarea. De departe crezi ca e la indemana oricui sa-si faca un asemenea monument, dar cand ajungi sa-l vezi de aproape...atunci e atunci. Iti dai seama cat de complex poate fi, te gandesti cat de greu a fost cand l-au construit.
Cand am ajuns sub el am aflat ca accesul in varf e interzis si eram cam dezamagit...in mintea mea era un sentiment de dezaprobare (adica...nu prea batea vantul atat de tare incat sa nu ne lase sa urcam...), dar m-am linistit foarte repede, cand am ajuns la cel de-al doilea nivel al turnului, unde am crezut ca ma zboara vantul...doar imaginea superba a Parisului vazut de sus te tinea sa nu cobori cat mai repede (asta si liftul care se misca destul de greu....dar nah...asta e, daca a ajuns sa fie plin si pe o vreme urata rau).


As mai putea adauga faptul ca imi place organizarea pe care o au in special la metrou, astfel chiar daca au de cel putin 10 ori mai multe statii decat Bucurestiul, ajungi sa te plimbi pe pasajele din statii, cu cel mult inca 50 de oameni. Chiar si la orele de varf am ajuns sa stau pe scaun; ca sa nu mai zic de faptul ca stii exact cat mai ai pana la urmatorul metrou(singurul lucru nasol a fost, dupa cum spunea si Simona ca era tot in franceza...ma gandesc ca pentru turistii care stiu numai engleza e mai greu, dar
norocul nostru ca mai stiam o boaba) :)
Cred ca voi mai scrie despre mica excursie in "Orasul Luminilor", pentru ca nici nu am ajuns la capitolul Sena, Disneyland, cazare, zbor si altele...dar asta putin mai incolo cand am sa le iau pe toate in parte si am sa mai povestesc despre ele!(atunci poate am sa pun niste poze in care am sa apar si eu...ca sa nu zica lumea ca nu am fost nicaieri si am tras niste poze de pe net ca sa ma aflu in treaba)